- comutatív
- adj. m., pl. comutatívi; f. sg. comutatívã, pl. comutatíve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
comutatív
Look at other dictionaries:
comutativ — COMUTATÍV, Ă, comutativi, e, adj. Care prezintă comutativitate. – Din fr. commutatif. Trimis de dante, 19.12.2008. Sursa: DEX 98 comutatív adj. m., pl. comutatívi; f. sg. comutatívă, pl. comut … Dicționar Român
grup — GRUP, grupuri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelaşi fel, reunite pe baza caracteristicilor funcţionale şi alcătuind un tot. Grup electrogen. ♢ Grup… … Dicționar Român
comuta — COMUTÁ, comút, vb. I. tranz. 1. A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la reţea. 2. (jur.) A schimba o… … Dicționar Român
comutativitate — COMUTATIVITÁTE s.f. Proprietate a unei relaţii sau a unei operaţii matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conţine. – Comutativ + suf. itate. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 comutativitáte s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
inel — INÉL, inele, s.n. 1. Cerc mic de metal (preţios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ♢ Inel de logodnă = verighetă. ♢ expr. Tras (ca) prin(tr un) inel = cu talia subţire; zvelt. ♢ Inelul lui Saturn = cerc luminos care înconjură… … Dicționar Român
